Fibrilatia atriala
Fibrilația atrială este o aritmie cardiacă ce se poate manifesta prin bătăi puternice, neregulate (palpitații), lipsă de aer, amețeală, cădere, sau poate fi asimptomatică.
Factori de risc/factori declanșatori: hipertensiunea, diabetul zaharat, apneea în somn, obezitatea, fumatul, alcoolul, susceptibilitatea genetică- antecedente familiale de fibrilație atrială, disfuncțiile tiroidei, cardiopatia ischemică cronică, alte boli care duc la îngroșarea pereților inimii sau la dilatarea lor (cardiomiopatii); boli ale valvelor.
Consecințe:
- cardioembolii – în fibrilația atrială cămăruțele mici ale inimii (atriile) bat cu o frecvență foarte mare 400-600b/min, lucru care este incompatibil cu funcția de pompă a sângelui, astfel incât această parte a inimii devine un loc unde sângele stagnează. În aceste condiții se pot forma cheaguri de sânge (emboli, trombi). Dacă acestea sunt împinse în circulația generală pot ajunge în diverse organe și pot bloca alimentarea cu sange într-o măsură mai mare sau mai mică. De exemplu: dacă ajung în rinichi produc infarctul renal. Dacă ajung în picior sau mână produc ischemie acută de membru, dacă ajung în vasele din retină pot produce orbirea, dacă ajung în creier se poate produce accidentul cerebral (fibrilația atrială crește de 5 ori riscul de accident vascular ischemic cerebral); etc.
- alterarea calității vieții prin discomfort toracic, palpitații, dispnee, respirație dificilă;
- insuficiență cardiacă (incapacitatea inimii de a asigura fluxul sangvin)
Diagnosticul de fibrilație atrială se face printr-o înregistrare a semnalului electric al inimii prin aparate autorizate:
– electrocardiogramă (ECG)
– monitorizare ECG ambulatorie (tip Holter/monitor cardiac extern manual sau automat)
– detecția FIA cu aparate tip ceas sau smartphone-uri, care ulterior necesită confirmare ECG
Tratamentul recomandat de medic în funcție de caracteristicile fiecărui pacient este urmatorul:
- medicamente ce răresc (dacă este cazul) bătăile cardiace sau medicamente ce forțează inima să-și reia și să mențină ritmul normal. În unele cazuri se poate alege conversia fibrilației la ritmul sinusal (ritmul normal cardiac) prin șoc electric extern.
- medicamente ce tratează bolile asociate.
- medicamente ce tratează complicațiile embolice ale fibrilației atriale în funcție de scorul de risc embolic (CHA2DS2VASC) și cel de sângerare (HAS BLED).
- ablația prin cateter sau ablația chirurgicală;
- În cazuri selecționate – pacenții la care anticoagularea este contraindicată – ocluzia auricul stâng.